Sanctuarul neolitic de la Parta

Sanctuarul neolitic de la Parţa (mileniul IV î.Ch.)
Satul Parţa, Comuna Şag

În mănoasa luncă a Timişului au înflorit aşezări omeneşti sedentare care la cumpăna dintre mileniile V şi IV înainte de Christos au atins un înalt nivel de dezvoltare.
Dintre acestea se detaşează aşezarea de la Parţa unde cercetările au scos la lumină una dintre cele mai mari locuiri neolitice din Banat. Dintre edificiile descoperite aici se remarcă o construcţie făcută din lut şi nuiele în care comunitatea îşi venera zeităţile. Sanctuarul avea o formă rectangulară, cu o lungime de 11,5 m şi o lăţime de 6 m, fiind compartimentat în două: camera altarului şi camera unde se aduceau ofrandele. În camera altarului a existat un soclu de formă paralelipipedică, lucrat din lut, pe care era o statuie dublă, cu două capete. Unul dintre acestea era un cap de taur, iar celălalt un cap de femeie cu faţa acoperită de o mască rituală. Această alăturare dintre taur şi femeie simbolizează forţa creatoare, simbolul vieţii, fiind legat nemijlocit de cultul fecundităţii şi fe rtilităţii care a fost adorat în epoca neolitică.
În sanctuar au fost descoperite vase şi tăvi în care se aduceau ofrandele.
Pe peretele de vest, se află o deschizătură de formă circulară sub care erau plasate o cuvă din lut şi o râşniţă din piatră. Acest ansamblu era folosit la râşnitul ritual, care era practicat în anumite momente ale anului, probabil primăvara, când se însămânţa ogorul, ritualul fiind orientat spre a fertiliza sămânţa ce urma a fi pusă în brazdă.
Sanctuarul de la Parţa, prin tehnicile de ridicare din teren folosite şi prin restaurarea riguroasă, reprezintă un unicat în România şi unul dintre puţinele de acest fel din Europa.