|
Această istorie a trupelor cuprinde doar acele unităţi despre care avem ceva mai multe informaţii decât simple indicii asupra staţionării lor în această zonă. Tabelul trupelor din Dacia de sud-vest (v. anexa 2) conţine totuşi şi acele trupe care e posibil să fi staţionat o vreme în această parte a Daciei şi au lăsat ştampile tegulare sau inscripţii izolate.
Părţile de prosopografie se referă numai la persoanele care au servit în sau au comandat aceste trupe în Dacia sud-vestică. Datările - acolo unde ele sunt posibile - sunt cele din izvoarele epigrafice, numismatice sau arheologice.
1. Legio IIII Flavia felix
Legiunea a fost creată în anul 70 de către Vespasian1. Ea a stat în Dalmatia între 70-86 p. Chr. şi apoi a staţionat în Moesia Superior între 86-101 p. Chr2. Legiunea a luat parte la războaiele dacice ale lui Traian şi a rămas în nou-creata provincie Dacia3. În perioada dintre cele două războaie dacice ale lui Traian, respectiv între anii 102-105 ea făcut parte din armata de ocupaţie a părţii cucerite deja din Dacia lui Decebal (Banatul de est, Oltenia de vest şi Transilvania de sud) de sub comanda lui Cn. Pompeius Longinus4.
Locul principal de staţionare al legiunii în acest timp este în dispută; s-a vorbit în literatura de specialitate de un castru de legiune pe locul viitoarei Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa5. Acest lucru este însă contestat în contribuţii mai noi6. Este posibil ca fortificaţia de la Berzobis (Berzovia, jud. Caraş-Severin) să fi fost deja la această dată locul principal de staţionare al legiunii a IV-a Flavia felix. Legiunea avea desigur şi în această perioadă, ca şi după al doilea război cu dacii (105-106) numeroase vexilaţii în Banatul de est şi în Depresiunea Haţegului7. ceea ce indică, că ea purta răspunderea principală în prima perioadă de ocupaţie a sud-vestului Daciei. Legiunea a rămas în Dacia până inclusiv în anii războiului împotriva iazigilor, la începutul domniei lui Hadrian (117-118), după care a fost retrimisă în Moesia Superior8. O retragere mai timpurie a legiunii din Dacia şi retrimitirea ei în Moesia Superior încă în anul 1149 au fost considerate ca improbabile din raţiuni de statut al provinciei10.
Prosopographia legionis IIII Flaviae felicis
Legatus legionis
1. T. Iulius Maximus Manlianus (106-108)
PIR2, IV, 3, Nr. 426; I. Piso, Fasti provinciae Daciae I, Bonn, 1993, Nr. 49, 210-213.
Praefectus castrorum
1. C. Cassius Silvester (101-106?)
CIL XI, 5696; PIR2, II, Nr. 1936.
Centuriones
1. Sex. Pilonius Modestus (101-117?)
CIL III, 1480
2. Q. Licinius Macrinus (102-117?)
CIL III, 1353=IDR III/3, 95
3. M. Calventius Viator (110/112-115?)
CIL III, 7904=IDR III/2, 205
2. Cohors III Delmatarum milliaria equitata c.R.
Cohorta apare între unităţile auxiliare ale Daciei Superior abia în diploma militară din 1 aprilie 17911. Nu se ştie când a fost creată şi nici de unde a venit în Dacia12. În Dacia sud-vestică a staţionat în castrul de la Mehadia (jud. Caraş-Severin), unde a lăsat ţigle ştampilate13 şi inscripţii litice14. Inscripţiile databile provin din sec. III15. În timpul lui Valerianus şi Gallienus, cohorta era încă la Mehadia, aşa cum o dovedeşte o inscripţie dedicată acestor împăraţi; în ea, unitatea poartă epitetele Valeriana Galliena pia fidelis16.
Prosopographia cohortis III Delmatarum
Tribunus (?)
1. P. Antonius... ?
CIL III, 1474=IDR III/2, 379; H. Devijver, PME, A 130.
Milites, veterani
1. Aurelius Surus sec.III
AE 1973, 463=IDR III/1, 87
2. Antestius Valentinus ?
AE 1972, 494=IDR III/1, 103
3. Aelius Cornelius sec. III (?)
AE 1973, 462=IDR III/1, 84
3. Cohors V Gallorum et Pannoniorum equitata
În anul 75, această cohortă apare între trupele auxiliare ale Moesiei17 ; în anii 84 şi 85 s-a aflat în Pannonia18. Apoi, cohorta a fost din nou trimisă în Moesia Superior, unde apare în diplomele militare din anii 93 şi 10019. A luat parte la războaiele dacice ale lui Traian20 şi s-a regăsit între trupele de ocupaţie din Dacia (de sud-vest)21. Castrul ei a fost cel de la Pojejena, pe malul de nord al Dunării bănăţene. În anii 156/15722. 155/15923. 160 şi 16124 cohorta a făcut parte din armata Moesiei Superior, ca în anul 179 (RMD II, 123) să reapară între unităţile auxiliare ale Daciei Superior. Una din explicaţiile posibile ar fi cea după care autoritatea guvernatorului Moesiei Superior s-a extins într-o anumită perioadă (poate doar sub Antoninus Pius) şi asupra malului de nord al Dunării; această explicaţie este mai plauzibilă decât o eventuală transferare a cohortei V Gallorum în Moesia Superior şi retransferarea ei ulterioară în Dacia Superior25. La fel de plauzibilă este existenţa a două cohorte omonime diferite în cele două provincii26.
În Pojejena s-au găsit ştampile tegulare27 şi inscripţii ale unor prefecţi ai acestei trupe28. Inscripţiile nu se pot data cu exactitate. Putem presupune doar că unitatea - ca şi altele din sud-vestul Daciei - a fost printre ultimele care au părăsit provincia.
Prosopographia cohortis V Gallorum et Pannoniorum
Praefecti
1. Q. Vibius Donatus ?
AE 1963, 165=IDR III/1, 10
2. Q. Petronius Novatus mijlocul sec. II p. Chr.
AE 1972, 490=IDR III/1, 11; H. Devijver, PME, P 26.
Veteranus
1. P. Aelius Diophantus sec. II p. Chr.
CIL III, 142164=IDR II, 46
4. Cohors VIII Raetorum equitata c.R.
Cohorta a fost iniţial staţionată în Pannonia, unde este atestată între 80-102 de către diplome militare29. Între războaiele dacice ale lui Traian, la care ea a luat parte30. este amintită în diploma Moesiei Superior din 104/10531. A făcut parte din trupele de ocupaţie ale Daciei, unde este cuprinsă în prima diplomă cunscută a provinciei din anul 10932 şi în ambele diplome din anul 11033. Mai departe ea apare în diploma Daciei Superior din anul 11934, în cea din anul 14435, posibil şi în cea din 15736 şi sigur în cea mai târzie diplomă a Daciei, din anul 179. Primul loc de staţionare al cohortei pare să fi fost castrul de la Inlăceni (jud. Harghita), în estul Daciei, unde a dedicat în anul 129 o inscripţie împăratului Hadrian37. Cândva după acest an, trupa a fost trimisă în sud-vestul Daciei, unde a staţionat în castrul de la Teregova (jud. Caraş-Severin). În castrul încă puţin cercetat s-au găsit până acum de la această cohortă doar ştampile tegulare38. O altă cărămidă ştampilată a apărut şi în castrul de la Mehadia39, unde staţiona însă cohorta III Delmatarum. Nu se cunosc până acum inscripţii litice ale cohortei VIII Raetorum sau ale membrilor ei de la Teregova.
5. Cohors I sagittariorum milliaria
Cohorta de arcaşi a fost prima unitate auxiliară din castrul de la Tibiscum40. Aici i s-au găsit ştampile tegulare41 şi o inscripţie litică din anul 165, dedicată împăratului Marcus Aurelius42. Inscripţia a fost găsită în principia castrului mare de la Tibiscum, dar ştampilele tegulare o atestă şi în fazele mai timpurii ale fortificaţiei43. Se pare că ea ar fi făcut loc cândva la Tibiscum cohortei I Vindelicorum de la Vărădia (v. mai jos), fără a putea data mai exact această schimbare decât după începutul domniei lui Hadrian (v. cap. III). Ştampile ale cohortei au fost găsite şi în fortificaţia necercetată de la Zăvoi (jud. Caraş-Severin), pe drumul de la Tibiscum la Ulpia Traiana Sarmizegetusa44.
Nu ne sunt cunoscuţi comandanţi şi soldaţi ai acestei cohorte din timpul staţionării ei în sud-vestul Daciei45. Cohorta nu apare în nici o diplomă militară cunoscută până acum.
6. Cohors I Vindelicorum milliaria equitata c.R.
Cohorta a fost transferată probabil după 20 februarie 98 din Germania Inferior în Pannonia46, unde a avut o staÅ£ionare scurtă, dar suficientă pentru ca cel puÅ£in doi militari din ea să moară ÅŸi să fie îngropaÅ£i acolo47. De acolo a fost transferată în Moesia Superior, unde apare în diploma militară din 8 mai 10048. După participarea la războaiele dacice ale lui Traian49 a rămas în provincia Dacia. Aici apare în unele din primele diplome militare ale provinciei, cele din anii 109 ÅŸi 11050. La început a staÅ£ionat probabil în castrul auxiliar de la Vărădia-„Pustă", pe „drumul vestic", unde s-a găsit o phalera cu numele unui soldat ÅŸi al centurionului său51. ÃŽn Dacia Superior este amintită în diplomele militare din anii 136/13852, 14453, 15754 ÅŸi 17955. Diploma din 157, descoperită la Tibiscum, a fost eliberată unui soldat al acestei cohorte; prin aceasta cunoaÅŸtem numele tribunului din acest timp (v. prosopografia). Nu este exclusă o participare a acestei trupe la înăbuÅŸirea răscoalei lui Bar-Kochba din Iudeea în anii 132-13556. Cândva după începutul domniei lui Hadrian, unitatea a fost transferată la Tibiscum, unde a luat locul cohortei I sagittariorum57. ÃŽn castrul mare de la Tibiscum ÅŸi în templul lui Apollo din apropiere, trupa a lăsat mai multe inscripÅ£ii ÅŸi ÅŸtampile tegulare58. Cohorta se regăseÅŸte ÅŸi în dedicaÅ£ia amintită mai sus (cap. IV) către Septimius Severus ÅŸi fii săi de la Micia59. Pare să fi rămas la Tibiscum până la desfiinÅ£area provinciei Dacia.
Prosopographia cohortis I Vindelicorum
Tribuni
1. L. Versinius Aper 157
IDR I, 15=CIL XVI, 107; H. Devijver, PME, V 71.
2. Sex. Pulfenius Severus sec. II (?)
CIL X, 4873; H. Devijver, PME, P 114.
3. Septimius Diomedes 200-202
I.Piso, P. Rogozea, în ZPE, 58, 1985, 211 sqq.
4. P. Aelius Gemellus 213
I.Piso, P. Rogozea, op. cit., 214 sqq.
Centurio
1. P. Aelius Theimes ?
IDR III/2, 369=CIL III, 1472; I. Piso, în ActaMN, XXIV-XXV, 1987-1988, 167 sq.
Custos armorum
1. Aurelius Laecanius Paulinus 211
IDR III/1, 137; 138.
Actarius
1. Aurelius Candidianus sec. III
M. S. Petrescu, P. Rogozea, în Banatica, X,1990, 122 sq; D. Benea, în Civilizaţia romană în Dacia, Cluj-Napoca, 1997, 109 sqq.
Miles
1. Barsimsus, Callistenis filius 157
IDR I, 15
7. Numerus Palmyrenorum Tibiscensium
Numerus-ul provine din Palmyreni sagittarii ex Syria, o unitate neregulată căreia i s-au acordat în mod excepţional diplomele militare din anii 12060 ş 12661. Diplomele acordă doar civitas, probabil ca recompensă pentru curajul în luptă al palmirenilor în războiul din 117-118 împotriva iazigilor. Din corpul arcaşilor palmireni au fost formaţi mai mulţi numeri Palmyrenorum, din care cei mai mulţi au fost trimişi pe graniţa de vest a Daciei62. Numerus-ul de la Tibiscum este atestat pentru prima oară cu această formă de organizare la pragul dintre anii 159/16063. El a avut o vreme propriul castru la Tibiscum, foarte aproape la sud de castrul cohors I sagittariorum64. Mai târziu a staţionat în castrul mare, care a înlocuit fortificaţiile anterioare de la Tibiscum (v. cap. III). La Tibiscum s-au găsit ştampile pe cărămizi65 şi numeroase inscripţii66 în legătură cu acest numerus. Multe inscripţii vădesc elemente palmirene în continuare, cum ar fi numele de persoane şi textele palmirene în unele inscripţii67. Se poate presupune că numerus-ul de palmireni a staţionat la Tibiscum până la retragerea armatei din Dacia.
Prosopographia numeri Palmyrenorum Tibiscensium
Decurio princeps
1. Marius Aurelianus (?) sec.III (?)
I.Piso, D. Benea, în ActaMN, 36, I, 1999, 104 sqq.
Optiones
1. P. Aelius Servius 198-211 (?)
IDR III/1, 136; 142+149.
2. Aelius Guras Iiddei ?
IDR III/1, 154=CIL III, 7999
3. Bana ... ?
IDR III/1, 162
Custos armorum
1. Aelius Zabdibol ?
IDR III/1, 134
Milites
1. Perhev, Athenatan f. 126
IDR I, 8
2. ..., Perhev f. 126
IDR I, 9
3. Aelius Borafas Zabdiboli ?
IDR III/1, 152=CIL III, 14216; M. Petrovszky, V. Wollmann,
în StComCar, 1979, 257-259, fig. 6.
4. P. Aelius Claudianus sec.II (?)
IDR III/1, 153
5. Aelius(?) Male ?
IDR III/1, 155
6. Antonius Marcus ?
IDR III/1, 160
7. Valerius Iulianus ?
IDR III/1, 160.
8. Claudius M... (?) ?
IDR III/1, 164
9. Neses Ierhei 159/160
IDR III/1, 167.
10. Mucatra Brasi ?
IDR III/5, 559.
11. Mucapor Mucatralis ?
IDR III/5, 559.
8. Numerus Maurorum Tibiscensium
Acest numerus provine, ca şi alţi numeri de mauri din Dacia68. din acei Mauri gentiles amintiţi în diploma militară a Daciei Superior din 15869. O diplomă fragmentară, datată de asemenea în timpul lui Antoninus Pius70 a fost acordată către Mauri eq(uites) [et pedites?]. Este posibil ca această diplomă specială să ateste de fapt unitatea neregulată în Dacia Superior şi nu în Moesia Superior, cum a crezut primul editor al diplomei71. Ei ar putea fi identici cu Mauri gentiles. Cauza trimiterii maurilor în Dacia ar putea fi războiul puţin cunoscut din timpul lui Antoninus Pius împotriva dacilor liberi (şi, probabil, a iazigilor), care au avut loc probabil în anii 157-158 (v. mai sus, cap. III). Cândva după anul 158 s-au format în Dacia mai mulţi numeri de mauri; unul din ei a fost cantonat în castrul mare de la Tibiscum, care probabil a fost construit în momentul sosirii acolo a maurilor, pentru a înlocui două castre anterioare mai mici72.
În Tibiscum s-au găsit inscripţii tipice73 în legătură cu acest numerus, dar nu şi cărămizi ştampilate74. O inscripţie din Mauretania aparţine unuia din prefecţii ai acestui numerus75. Trupa de mauri pare să figureze şi pe dedicaţia colectivă ridicată pentru sănătatea lui Septimius Severus şi a fiilor săi la Micia, a mai multor trupe76 (v. mai sus, cap. IV). Formarea în sec. III a unei ala I Maurorum din acest numerus este ipotetică77.
Prosopographia numeri Maurorum Tibiscensium
Praefectus
1. Marius Domesticus sec. III (?)
CIL VIII, 9368=20944; H. Devijver, PME, M 33bis.
Librarius
1. ...Dislaria (?) ?
IDR III/1, 172
Miles (veteranus)
1. Aelius Sebl... ?
IDR III/1, 156.
Note:
1 D. Benea, Din istoria militară a Moesiei Superior şi a Daciei. Legiunea a VII-a Claudia şi legiunea a IIII-a Flavia, Cluj-Napoca, 1983, 141.
2 Ibidem, 142-151.
3 Ibidem, 151; D. Protase, Legiunea IIII Flavia la nordul Dunării şi apartenenţa Banatului şi Olteniei de vest la provincia Dacia, in Orizonturi daco-romane, Cluj-Napoca 1995, 95.
4 V. I. Piso, Fasti provinciae Daciae I. Die senatorischen Amtsträger, Bonn, 1993, 1 sq.
5 H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj, 1972, 328; D. Benea, op. cit.(nota 1), 153; K. Strobel, Untersuchungen zu den Dakerkriegen Trajans, Bonn, 1984, 201.
6 I. Piso, op. cit. (nota 4), 2 ÅŸi nota 8.
7 S. D. Protase, op. cit. (nota 3), 96-108 ÅŸi cap.II din prezenta carte.
8 Ibidem, 95;
9 Astfel D. Benea, op. cit. (nota 1), 158.
10 I. Piso, op. cit. (Nota 4), 8 cu nota 47.
11 I. Piso, D. Benea, Das Militärdiplom von Drobeta, în ZPE, 56, 1984, 263-295 = RMD II, 123.
12 Cf. I. Piso, D. Benea, op. cit. (nota 11), 280; C. C. Petolescu, Auxilia provinciae Daciae, BucureÅŸti, 2002, 102.
13 IDR III/1, 99, 100.
14 IDR III/1, 76, 77, 81, 87, 103.
15 IDR III/1, 76 (pentru Iulia Mamaea), 77 (Valerianus und Gallienus); în inscripţia fragmentară dedicată lui Antoninus Pius (IDR III/1, 75) lipseşte partea cu numele dedicantului.
16 IDR III/1, 77.
17 RMD I, 2.
18 CIL XVI, 30 ÅŸi 31.
19 CIL XVI, 39 respectiv 46.
20 K. Strobel, op. cit. (nota 5), 131.
21 Apare în diplomele militare ale Daciei din 109 (RMD III, 148), 110 (IDR I, 3) şi a Daciei Superior din 12 nov. 119 (W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl, Neue Diplome für Auxiliartruppen in den dakischen Provinzen, ActaMN, 38/I, 2001 (2003), 27 sqq, Nr. 1)1. Faptul că în anul 110 apare o cohortă omonimă în Pannonia Inferior a fost cel mai probabil urmarea împărţirii cohortei iniţiale în două trupe cu acelaşi nume, v. I. Piso, D. Benea, op. cit. (nota 11), 281; cf. mai sus, cap. II, la Pojejena.
22 Diplomă semnalată de C. C. Petolescu, op. cit. (nota 12), 108 cu nota 5.
23 AE, 1998, 1617.
24 CIL XVI, 111 resp. RMD I, 55.
25 V. I. Piso, D. Benea, op. cit. (nota 11), 282-284.
26 V. C. C. Petolescu, op. cit. (nota 12), 108; W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl, op. cit. (nota 21), 33 cu nota 23.
27 IDR III/1, 23.
28 IDR III/1, 10, 11.
29 CIL XVI, 26, 30, 31, 47; pentru staţionarea în Pannonia v. B. Lőrincz, Die römischen Hilfstruppen in Pannonien während der Prinzipatszeit, Wien, 2001, 41, nr. 40.
30 K. Strobel, op. cit. (nota 5), 141 sq.
31 CIL XVI, 54.
321 RMD III, 148.
33 IDR I, D II ÅŸi D III.
34 W. Eck, D. MacDonald, A. Pangerl, loc. cit. (nota 21).
35 IDR I, D XIV.
36 IDR I, D XV.
37 IDR III/4, 263.
38 IDR III/1, 114.
39 IDR III/1, 102.
40 D. Benea, P. Bona, Tibiscum, BucureÅŸti, 1994, 54.
41 IDR III/1, 251, 252.
42 IDR III/1, 130.
43 D. Benea, P. Bona, op. cit. (nota 40), 54.
44 O. Bozu, Cohors I Sagittariorum la Zăvoi, în Banatica, IV, 1977, 131-133.
45 Este posibil ca trupa să fi ajuns de la Tibiscum la Drobeta, fără a avea o siguranţă deplină în această privinţă, v. recent C. C. Petolescu, op. cit. (nota 12), 120 sq.
46 Este posibil ca diploma militară fragmentară RMD IV, 216 să o ateste la acea dată încă în Germania Inferior.
47 CIL III, 3562 (Aquincum); RIU, 1029 = AE 1935, 103 (descoperită, se pare, de fapt la Contra Florentiam, v. The Roman Army in Pannonia. An archaeological guide of the Ripa Pannonica (ed. Zs. Visy), Pécs, 2003, 128, fig. c); cf. îndoielile lui B. Lőrincz, op. cit (nota 29), 48, nr. 17 privind o staţionare efectivă în Pannonia.
48 CIL XVI, 46.
49 K. Strobel, op. cit. (nota 5), 145.
50 RMD III, 148 resp. IDR I, D III.
51 IDR III/1, 110.
52 C. C. Petolescu, A. Corcheş, în Drobeta, 11-12, 2002, 120-126.
53 IDR I, D XIV.
54 IDR I, D XV.
55 Nota 11.
56 V. C. C. Petolescu, op. cit (nota 12), 125 sq, cu literatura mai veche.
57 D. Benea, P. Bona, op. cit. (nota 40), 57, încă cu o altă datare.
58 IDR III/1, 137, 138 (inscripţii), 253-255 (ştampile tegulare); I. Piso, P. Rogozea, Ein Apolloheiligtum in der Nähe von Tibiscum, în ZPE, 58, 1985, 211-218 (două inscripţii); D. Benea, Epigraphica (I), în Civilizaţia romană în Dacia (ed. M. Bărbulescu), Cluj-Napoca, 1997, 109 sqq (inscripţie); I. Piso, D. Benea, Epigraphica Tibiscensia, în ActaMN, 36, I, 1999, 97 f (inscripţii);.
59 IDR III/3, 77.
60 IDR I, D V ÅŸi D VI.
61 IDR I, D VIII ÅŸi D IX.
62 V. C. C. Petolescu, Unităţile auxiliare din Dacia romană (III), în SCIVA, 47, 1, 1996, 30-35; idem, op. cit. (nota 12), 138 sqq; E. Nemeth, Die Numeri im römischen Heer Dakiens, în EphNap, VII, 1997, 102 sq; I. Piso, D. Benea, Epigraphica Tibiscensia, în ActaMN, 36, I, 1999, 93-95.
63 IDR III/1, 167.
64 D. Benea, P. Bona, op. cit. (nota 40), 36 sq.
65 IDR III/1, 256.
66 IDR III/1, 134-136, 152, 154, 155, 164, 167, 170, 176; I. Piso, D. Benea, în ActaMN, 36, I, 1999, 91 sqq, 104 sqq.
67 Inscripţii cu scurte texte palmirene: IDR III/1, 154, 167, 170, 178.
68 V. D. Benea, Numerus Maurorum Tibiscensium. Contribuţii la istoria trupelor de mauri din Dacia, în Banatica, VIII, 1985, 139-154; C. C. Petolescu, Unităţile auxiliare din Dacia romană (III), în SCIVA, 47, 1, 1996, 26-29; idem, op. cit. (nota 12), 134 sqq; E. Nemeth, Die Numeri im römischen Heer Dakiens, în EphNap, VII, 1997, 103-105.
69 IDR I, D XVI.
70 IDR I, D XXIX..
71 V. E. Nemeth, op. cit. (nota 68), 103 şi cap. III al lucrării de faţă.
72 V. mai sus, cap. III.
73 IDR III/1, 156, 172; este vorba de inscripţii cu două câmpuri.
74 D. Benea, în Banatica, VIII, 1985, 150 sq presupune că ştampila AIM găsită în Tibiscum (IDR III/1, 258) ar indica o ala I Maurorum, care ar fi provenit din numerus în sec. III; cf. E. Nemeth, op. cit. (nota 68), 104 sq.
75 CIL VIII, 9368 = 20944.
76 IDR III/3, 77.
77 V. nota 74; împotrivă C. C. Petolescu, în SCIVA, 47, 1, 1996 (Nota 68), 28; idem, op. cit. (nota 12), 136.
|
