-

Fast 40 Jahre nach den ersten systematischen Beschäftigungen mit dem Thema der ägäischen Einflüsse auf die balkanischen Schwerter des 2. Jahrtausends v. Chr. bleiben wichtige Fragen, wie z. B. ihre genaue Zeitstellung, der an ihnen festgemachte ägäische Einfluß und die Art der Kontakte zwischen dem Balkan und dem Ostmittelmeergebiet, die zum Transfer von Gegenständen oder Ideen beigetragen haben, weitgehend ungeklärt. Ganz unspektakulär gelangte vor einigen Jahren ein Schwertfragment in das Museum von Varna, das Anlaß bietet, über die Beziehungen zwischen Anatolien, der Ägäis und dem Balkan während der Spätbronzezeit erneut nachzudenken. Leider wird auch dieser neue Fund keinen maßgeblichen Fortschritt in der Diskussion ermöglichen, da sein archäologischer Kontext unbekannt ist, was die Datierungsmöglichkeiten sehr beschränkt. Das Schwert ist stark fragmentiert und ermöglicht folglich auch keine genauen typologischen Vergleiche. Trotz dieser ungünstigen Faktoren können jedoch technische Merkmale der hochqualitativen Waffe und ihre Nutzungsspuren einiges über ihre Herkunfts- und Nutzungsgeschichte verraten. Eine gewisse Ähnlichkeit zu dem 1991 vor dem Löwentor der hethitischen Hauptstadt Hattuša gefundenen Schwert mit einer Inschrift auf Akkadisch bietet Anlaß zu Überlegungen über die Wege der südlichen Einflüsse auf dem Ostbalkan, sowie zu manchen Funktionen der spätbronzezeitlichen Schwerter in Südosteuropa und auch zu ihrer möglichen Weitergabe von Generation zu Generation als Reliquie.

O analiză detailată a omoplaţilor crestaţi din cultura Noua nu există în literatura de specialitate. Diverşi cercetători le-au denumit „lemne crestate” sau „ştampile de os” fără a oferi însă o explicaţie argumentată pentru această denumire. Săpăturile arheologice efectuate în aşezarea de epoca bronzului de la Rotbav au oferit posibilitatea unei analize mai exacte bazate pe un număr de 20 de omoplaţi crestaţi şi 3 omoplaţi, care nu erau crestaţi. O piesă neterminată, descoperită în anul 2009, a fost de asemenea luată în considerare pentru prezenta analiză. Toţi omoplaţii au fost cercetaţi din punct de vedere arheozoologic, măsuraţi şi cântăriţi. O atenţie deosebită a fost acordată urmelor de utilizare.

Concluziile cercetării sunt următoarele: Au fost folosite cu precădere  oase de vită, care aveau capete ale articulaţiei cu un diametru standardizat de 4-5 cm. Doar într-un singur caz a fost folosit un omoplat de porc. Nu se poate stabili dacă lungimea şi greutatea erau de asemenea standardizate, pentru că majoritatea pieselor s-au păstrat în mod fragmentar. Majoritatea oaselor au urme evidente de folosire, mai ales în partea superioară în zona crestăturilor ca urmare a acţiunilor de frecare, lovire şi lustruire. Distribuirea crestăturilor este de asemenea standardizată şi oferă indicii privitoare la utilizarea potenţială a acestor obiecte. Observaţiile făcute în timpul analizei permit excluderea ipotezei că omoplaţii crestaţi ar fi fost folosiţi ca  „lemne crestate” sau „ştampile de os”. Pe de o parte acestea au urme evidente de folosire iar pe de altă parte de pe ceramică şi de pe celelalte obiecte lipsesc modelele de decoraţii corespunzătoare. Mult mai probabilă este folosirea acestora ca unelte pentru prelucrarea pielii, pentru această ipoteză pledând urmele de folosire precum şi numeroase analogii arheologice şi etnologice. O reconstrucţie grafică privitoare la posibilităţile de folosire ale acestor unelte apare în imaginea nr. 5.

Eine ausführliche Analyse der gekerbten Schulterblätter der Noua Kultur existiert bislang in der Fachliteratur nicht. Verschiedene Forscher deuteten sie als „Kerbhölzer” oder „Knochenstempel”, ohne jedoch ihre Aussagen ausführlich zu begründen. Durch die Ausgrabungen in der bronzezeitlichen Siedlung von Rotbav ergab sich die Möglichkeit einer genaueren Analyse auf Grundlage einer Anzahl von 20 gekerbten und drei nicht gekerbten Schulterblättern. Wichtig für die vorliegende Untersuchung war außerdem ein unfertiges Stück, das erst 2009 entdeckt wurde.

Alle Schulterblätter wurden archäozoologisch untersucht, gemessen und gewogen. Besonderes Augenmerk lag auf den Benutzungsspuren. Die Untersuchung ergab folgende Erkenntnisse: Es wurden vor allem Rindknochen bevorzugt, deren Gelenkköpfe standardisierte Durchmesser aufwiesen (4-5 cm); nur in einem Fall wurde ein Schweineschulterblatt gewählt. Es kann nicht festgestellt werden, ob Länge und Gewicht ebenfalls standardisiert waren, denn die meisten Stücke sind nur fragmentarisch erhalten. Die meisten Knochen zeigen deutliche Abnutzungsspuren im oberen Teil, vor allem auf den Kerben, die durch Reiben, Stossen und Polieren entstanden sein müssen. Die Verteilung der Kerben erweist sich ebenfalls als standardisiert und ergibt Hinweise auf den möglichen Zweck der Objekte.

Durch die gemachten Beobachtungen kann ausgeschlossen werden, dass die gekerbten Schulterblätter als „Kerbhölzer” oder „Stempel” benutzt worden sind. Sie weisen einerseits deutliche Abnutzungsspuren auf, andererseits fehlen entsprechende Ziermuster auf Keramik oder anderen Gegenständen. Vielmehr konnte eine Nutzung als Geräte zur Lederbearbeitung wahrscheinlich gemacht werden, wofür neben den Nutzungsspuren auch zahlreiche archäologische und ethnologische Analogien sprechen. Eine graphische Rekonstruktion zu den konkreten Möglichkeiten der Benutzung dieser Geräte ist auf Taf. 5 abgebildet.

-

Datarea tezaurului a rămas neschimbată de la prima publicare, dar credem că adunarea tezaurului s-ar putea să fi început în cea de-a doua parte a perioadei Bz. D, în timp ce cele mai noi obiecte ale tezaurului indică o depozitare nu mai recentă de perioada Ha A1.

Due to the fact that the literature gave little attention to the bronze hoard from Cetatea de Baltã, the current article re-evaluates this find from a typological and chronological point of view. A more detailed documentation of the objects and the better use of analogies contribute to a better understanding of the hoard. Analyzing the degree of wear of the object we could point out, in this case, that there is no connection between the provenience of the different types and their usage or degree of fragmentation. Beside local objects we can outline an eastern influence as well through two objects: while the eastern type socketed axe appears in a larger number, in combination with the Transylvanian type socketed axe in the hoards from the Bz.D and HaA1 period, the south-eastern type sickle is not a common item in the hoards from Transylvania.

The structure of the hoard is also interesting. We can outline the fact that weapons are missing from the hoard, which is uncharacteristic for the Ha A1 period. We have a large number of analogies where only tools or tools and ornaments were deposited together, but very few examples were in plus to tools and ornaments only raw material while weapons are absent.

The dating of the hoard is left unchanged since the first publication, but we believe that the gathering of the hoard may have started in the second part of the Bz. D period, while the newest objects of the hoard are suggesting a deposition not earlier than the Ha A1 period.

Cercetările ultimelor trei decenii efectuate în mai multe aşezări deschise sau fortificate din epoca bronzului târziu şi epoca timpurie a fierului din spaţiul intracarpatic românesc precum şi publicarea completă a unor descoperiri de tezaure de bronz oferă noi date pentru urmărirea orizonturilor culturale ale acestui spaţiu şi pentru legătura lor cu anumite obiecte din metal. Reluarea cercetărilor efectuate în aşezarea fortificată de la Teleac şi prezentarea completă a materialului aşezării de la Mediaş permit identificarea etapelor principale de dezvoltare ale culturii Gava în Transilvania centrală şi de sud.

Die Forschungen der letzten drei Jahrzehtnte in einer Reihe von befestigten oder offenen Siedlungen der Spätbronze- und Früheisenzeit im innerkarpatischen Raum Rumäniens, sowie die vollständige Veröffentlichung einiger Bronzehortfunde liefern neue Daten zur Abfolge der Kulturhorizonte dieses Raumes und zu deren Verbindung mit bestimmten Metallgegenständen . Die Wiederaufnahme der Untersuchungen in der befestigten Siedlung von Teleac und die kürzlich erfolgte vollständige Vorlage des Materials aus der Siedlung von Mediaş  erlauben es, die Hauptstufen der Entwicklung der Gáva Kultur im mittleren und südlichen Siebenbürgen zu umreißen

-

În urma unei analize critice a unor modele de explicaţie post-structuraliste pentru variabilitatea unei părţi a culturii materiale, concluziile rezultate trebuie privite cu un anumit scepticism. Perspectivele de a obţine informaţii noi nu sunt prea mari dar nici mult mai mici decât în cazul în care ne-am restrânge la un model de interpretare clasic, care include etnicitatea, migraţia şi importul. Scepticismul principial nu mă va împiedica să probez şi să compar în mod critic potenţialul acestor metode în ceea ce priveşte ceramica neoliticului târziu din Banatul românesc. Ipotezele expuse aici sunt doar un prim pas.

Als Fazit einer kritischen Überprüfung einiger post-struktualistischer Erklärungsmodelle für die Variabilität (eines Ausschnitts) materieller Kultur bleibt vor allem eine Menge Skepsis. Die Aussichten auf echten Erkenntnisgewinn sind nicht sehr groß, aber auch nicht wesentlich kleiner als bei der Beschränkung auf die üblichen Interpretationsmuster Ethnizität, Migration und Import. Die prinzipielle Skepsis soll mich nicht daran hindern, ihr Potential in Bezug auf die spätneolithische Keramik des rumänischen Banats zu erproben und sie kritisch gegeneinander abzuwägen. Die hier dargelegten Überlegungen sind nur ein erster Schritt. Über den Fortgang meiner Forschungen halte ich Sie auf dem Laufenden, lieber Herr Soroceanu!

În timpul săpăturilor din anul 2008, în aşezarea ce datează din epoca bronzului, de lângă satul Rotbav, din judeţul Braşov, Transilvania, un mic depozit cu obiecte din bronz, conţinând un lingou şi un ac cu ochi de aşa-numitul tip cipriot („Zyprische Schleifennadel”) a fost descoperit într-un strat aparţinând culturii Noua din perioada mijlocie şi târzie a epocii bronzului (Bz C2-Bz D în termeni central-europeni). Ace de tip cipriot apar exclusiv în Europa Centrală în perioada timpurie a Epocii Bronzului, formă derivând din zona de est a Mării Mediterane, unde acest tip este stabilit încă din mileniul al patrulea î.Chr. Cu o diferenţă considerabilă de timp şi spaţiu, acele cipriote reapar în culturile Sabatinovka şi Noua, care s-au răspândit în principal la estul munţilor Carpaţi, iar aceasta din urmă pătrunzând, la un moment dat, în Transilvania, Muntenia şi Dobrogea. S-a susţinut faptul că, din moment ce nu pot fi stabilite legături directe între apariţia mai timpurie şi de mai târziu a acelor cipriote în Europa, este posibil ca această cultură Noua să-şi fi luat forma direct din zona estică a Mării Mediterane, unde tipul este în uz continuu până în perioada târzie a Epocii Bronzului. Distribuţia axelor cu lame spiralate, a acelor tipice din cultura Noua („Warzennadeln”), fibulelor de tip Peschiera şi răspândirea ceramicii „olăriei barbare” sunt dovada unei relaţii apropiate a culturii Noua cu partea sudică.

During the excavations of 2008 in the bronze age settlement near the village of Rotbav, county Braşov, Transylvania, a small deposit of bronzes consisting of one ingot and one looped pin of the so called Cypriote type („Zyprische Schleifennadel”) was discovered in a layer belonging to the Noua Culture of the Middle and Late Bronze Age (Bz C2-Bz D in Central European terms). Pins of Cypriote type appear in Central Europe exclusively during the early Bronze Age, the form deriving from the eastern Mediterranean area, where the type is established as early as the fourth Millenium B.C. With a considerable gap of time and space Cypriote pins reappear in the Sabatinovka and Noua Cultures which spread mainly east of the Carpathian mountains, the latter at a given moment penetrating into Transylvania, Muntenia and Dobrogea. It is argued that, as no direct links between the earlier and the later appearance of Cypriote pins in Europe can be drawn, it is possible, that the Noua Culture took the form directly from the eastern Mediterranean area, where the type is continuously in use until the Late Bronze Age. The distribution of axes with spiraled blades, typical pins of the Noua culture („Warzennadeln”), fibulae of the Peschieratype and the spread of „barbarian ware” pottery are proof of a close relationship of the Noua Culture with the south.

-

-

-

Cercetare resturilor de oase din mormântul 58 de la Szurdokpüspöki-Hosszúdűlő a dus la câteva concluzii. În acest mormânt a fost înhumată o femeie matură şi doi copii a căror grad de înrudire, în absenţa analizelor genetice, îl putem doar estima (mama cu cei doi copii?). Datorită faptului că nu au putut fi observate variaţii anatomice o analiza ADN ulterioară sau analiza caracteristicilor epigenetice moştenite ar putea să confirme ulterior o eventuală înrudire. La scheletele cercetate nu a putut fi identificată existenţa unei boli decât într-un singur caz. Spondylosis deformans este o afecţiune a coloanei vertebrale care progresează odată cu vârsta şi care poate fi provocată de activitate fizică intensă. Pentru necropolele care aparţin culturii mormintelor tumulare din Ungaria analize antropologice sunt cunoscute doar din partea estică a ţării. Analizele antropologice au fost efectuate în numeroase necropole mai mici şi în două necropole mai mari: Tápé-Szentéglaégető şi Jánoshida-Berek. Deşi moştenirea arheologică a culturii mormintelor tumulare oferă o imagine unitară pe un teritoriu relativ întins, acest lucru nu poate fi spus şi despre caracterul antropologic. Compoziţia antropologică indică o eterogenitate tipologico-taxonomică în cadrul căreia formele de craniu dolichocrane sunt dominante şi cele brachicane sunt prezente.

Die Untersuchung der Knochenreste des Grabes 58 aus Szurdokpüspöki-Hosszúdűlő ergab Folgendes: Im Grab wurden eine erwachsene Frau und zwei Kinder bestattet, leider stehen uns genetische Untersuchungen nicht zur Verfügung, so dass wir den Verwandtschaftsgrad der Toten nur einschätzen können (Mutter mit ihren zwei Kindern?). Da anatomische Variationen nicht beobachtet werden konnten, könnte eine spätere DNA-Analyse oder die Untersuchung vererbter epigenetischer Merkmale eine eventuelle Verwandtschaft bestätigen.

An den untersuchten Skelette konnte nur in einem einzigen Fall eine Erkrankung beobachtet werden: die Spondylosis deformans ist eine mit fortschreitendem Alter zunehmende Erkrankung der Wirbelsäule, die durch gesteigerte physische Aktivität hervorgerufen worden sein kann.

Für die freigelegten Gräberfelder der Hügelgräberkultur in Ungarn sind anthropologische Analysen nur aus den östlichen Teil des Landes bekannt. Anthropologische Untersuchungen wurden neben zahlreichen kleineren Gräberfeldern in zwei größeren Gräberfeldern unternommen: Tápé-Széntéglaégető und Jánoshida-Berek. Obwohl die archäologische Hinterlassenschaft der Hügelgräberkultur auf einem relativ großem Gebiet ein einheitliches Bild zeigt, kann dies über ihren anthropologischen Charakter nicht behauptet werden. Die anthropologische Zusammensetzung zeigt eine typologisch-taxonomische Heterogenität, in der die dolichocranen Schädelformen dominant und die brachykanen präsent sind.

Die oben dargestellten anthropologischen Funde können wegen ihres schlechten Zustandes zur metrischen und morphologischen Untersuchungen nicht herangezogen werden, und die anthropologischen Daten in die mit Methoden der historischen Anthropologie betriebenen Forschungen nicht einfließen.

Odată cu descoperirea necropolei de la Varna şi cu datarea ei în mileniul V, C. Renfrew a emis ideea unei „autonomii” a metalurgiei cuprului din Pen. Balcanică care era opusă conceptului emis de Gordon Childe. Dintr-un „ex oriente lux” s-a ajuns la un „ex balcanae lux”. În stadiul cercetărilor de atunci acest concept apărea ca o concluzie finală, între timp însă, acesta a fost pus sub semnul întrebării de noile descoperiri şi de datările modificate. Conform acestora metalurgia cuprului a început încă din perioada neoliticului pre-ceramic din estul Anatoliei unde au fost făcute mai multe descoperiri din mileniul VI-V care atestă folosirea acestui metal. Nu acelaşi lucru poate fi spus despre metalurgia aurului. Cu toate acestea, descoperirea a opt lingouri de aur cântărind în total aproape 1 kg, în peştera Nahal-Kanah la est de Tel-Aviv oferă o nouă imagine asupra metalurgiei timpurii din Levante. Conform datării cu C14 lingourile provin din ultimul sfert al mileniului V. Toate aceste date arată cât de restrânse sunt cunoştinţele privitoare la metalurgia timpurie.

Mit der Entdeckung des Gräberfeldes von Varna und seiner Datierung in das fünfte Jahrtausend entwickelte C. Renfrew die Idee einer "Autonomie" der balkanischen Kupfermetallurgie, welche dem damals vorherrschenden Diffussionskonzept von Gordon Childe gegenübergestellt wurde. Aus dem "ex oriente lux" wurde ein "ex balcanae lux". Beim damaligen Forschungsstand mochte dies als ein schlüssiges Konzept erscheinen, doch haben Neufunde und veränderte Datierungen ernsthafte Zweifel daran entstehen lassen. Demnach geht die Kupfermetallurgie bis in das präkeramische Neolithikum Ostanatoliens zurück, wo Funde auch für das 6. und 5. Jahrtausend eine stetige Auseinandersetzung mit dem Metall belegen. Gleiches kann für die Goldmetallurgie zwar nicht gesagt werden. Doch wirft der Fund von acht Goldbarren, zusammen fast 1 kg schwer, in der Nahal-Kanah-Höhle östlich von Tel Aviv ein Schlaglicht auf die frühe Metallurgie in der Levante. Den 14C-Daten zufolge gehören die Barren in das letzte Viertel des 5. Jahrtausends. Sie zeigen, wie begrenzt der Kenntnisstand über die frühe Metallurgie noch ist und mit welch erheblichen Fundlücken man zu rechnen hat.

-

Der hier vorgestellte Bronzemeißel aus Vaduz, Fürstentum Liechtenstein, stellt in zweierlei Hinsicht einen bemerkenswerten Fund dar. Zum einen handelt es sich um einen Typus, der mehrere hundert Kilometer nördlich des Bodensees seine Hauptverbreitung hat und inmitten der Alpen eine Fremdform darstellt. Zum anderen deutet die Metallzusammensetzung eine ältere Datierung an als es die formale Einordung des Fundes tut. Dies lässt den Schluss zu, dass wir es hier mit wiederverwertetem Metall zu tun haben könnten. Wahrscheinlich ist zudem, dass der Handwerker nicht aus der Fundgegend stammte (siehe das Verteilungsbild des Meißeltyps).

-

-

-

-

Der Rillenhammer verblieb durchaus länger im Bereich der Srubnaja-Kultur, vermutlich hat er auch häufiger den Besitzer gewechselt. Offensichtlich hat dann einer der Besitzer versucht, die alte Ritzdarstellung zu beseitigen und auf der anderen Seite eine neue Darstellung angebracht. Diese neue Abbildung, zusammen mit den bereits vorhandenen, hat zweifelslos nochmals die Bedeutung des Schlägels als Prestigeobjekt verstärkt, wurde doch die symbolische Funktion dadurch wiederum betont. Im Folgenden gelangte er dann durch die während der Postsrubnaja- und sehr frühen Belozerka-Zeit zunehmenden Kontakte der Gemeinschaften im nordöstlichen Azovgebiet nach Nordwesten in das mittlere Dnestrgebiet, wo er dann aller Wahrscheinlichkeit nach endgültig verloren wurde. Der zufällig aufgefundene Rillenhammer von Şoldăneşti ist sicher nicht zufällig in das mittlere Dnestrgebiet gelangt. Besonders in der frühen Belozerka- Stufe lässt sich ein Wiederaufleben von Austauschbeziehungen feststellen, die sich allmählich auf das gesamte nördliche Schwarzmeergebiet ausdehnten.

-

Am putut conclude că piesa în discuţie este un fals modern inspirat din ”plăcile de plumb de la Sinaia”, având o serie de elemente comune cu acestea (metalul, tehnica realizării, decorul, dispunerea figurii personajului) şi este un bun exemplu despre cum falsurile moderne (i. e. plăcile de plumb „de la Sinaia”) pot să contribuie în mod determinant la crearea unor noi falsuri. 

-

On peut tirer la conclusion que la pièce en discussion est un faux moderne inspiré des «plaques de plombe de Sinaia», ayant une série d’éléments communes avec celles-ci (métal, technique de réalisation, ornements, conception graphique), étant un bon exemple pour le fait que les faux modernes peuvent contribuer de manière déterminante à la réalisation de nouveaux faux.

-

Für die Überlassung des hier behandelten Keulenkopfes zur Publikation bin ich Karl Kaus sehr zu Dank verpflichtet, der den Fund in einer Notiz in den „Fundberichten aus Österreich“ kurz vorgestellt und in die HaB-Zeit datiert hatte.

-

Lamele de ferăstrău care apar des în depozitele din perioada bronzului târziu şi în cultura câmpurilor de urne din Bazinul Carpatic, teritoriul lor principal de descoperire fiind Ungaria de est şi Transilvania. Acestea trebuie văzute ca obiecte uzuale pentru scopuri precise de lucru. Aşa cum indică caracteristicile lor funcţionale şi urmele puternice de folosire, acestea au fost folosite pentru lucrări fine pe materiale moi. Cea mai probabilă este folosirea lor la realizarea de tipare de turnare care erau compuse deseori din tipuri de rocă care putea fi uşor prelucrată. Analiza tipologică a materialului descoperit permite o împărţire a lamelor de ferăstrău în cele cu adâncime de tăiere mică sau adâncime de tăiere mare. Lamele de ferăstrău ale primei grupe indică 6 forme de secţiune transversală care împiedică o pătrundere profundă a lamei de ferăstrău în materialul prelucrat. Lamele de ferăstrău cu adâncime de tăiere mai mare nu pot în mod natural să aibă decât o formă dreptunghiulară îngustă sau cuneiformă deoarece doar astfel este posibilă separarea materialului folosit.

-

Ţinând cont de interesul deosebit al omagiatului pentru epoca bronzului din sud-estul Europei, în cadrul acestui articol am abordat o tematică spaţială şi cronologică legată de această perioadă. În cadrul cercetărilor mele legate de săbiile miniaturizate din epoca veche a bronzului din nordul Europei (pe care Tudor Soroceanu a îmbogăţit-o cu indicii constructive pentru care îi sunt recunoscător) am identificat o descoperire singulară din Ungaria care constituie tema acestui articol şi corespunde zonei de interes a omagiatului, dar şi a celui care îl omagiază. Exemplele prezentate implică o adevărată reţea de comunicaţii pe mai multe niveluri care nu doar permitea ci chiar forţa un schimb de gânduri şi obiecte între diversele regiuni din Europa în perioada epocii de bronz. Acest sistem de comunicare poate fi pus în legătură cu un comerţ în etape, însă bazinul de la Corcelettes ne indică faptul că ideea unui aşa-numit „meşteşugar ambulant” nu poate fi omisă în interpretarea acestor descoperiri. În acest context descoperirea unei săbii miniaturizate cu butonul stilizat sub formă de coarne de la Velem St. Vid, care indică spre nord prezintă interes în pofida descoperirii sale neclare în discuţia privitoare la contactele îndepărtate din epoca bronzului. Trebuie de asemenea luate în considerare şi imaginile spirituale evocate de aceste arme miniaturizate.

Das besondere Interesse des Jubilars für die Bronzezeit Südosteuropas legte es nahe, sich in einem Artikel für die ihm gewidmete Festschrift ebenfalls mit dieser Thematik – räumlich als auch chronologisch – zu widmen. Als mir während meiner eigenen Forschungsarbeit zu den miniaturisierten Schwertern der späten Bronzezeit Nordeuropas (die Tudor Soroceanu mit konstruktiven Hinweisen bereichert hat, wozu ich ihm zu Dank verpflichtet bin) auch ein entsprechender – singulärer – Fund aus Ungarn begegnete, war bald ein Thema für diesen Aufsatz gefunden, das die Interessensgebiete von Jubilar und Gratulant gleichermaßen berührt.

Die hier geschilderten Beispiele implizieren in der Tat ein vielschichtiges Kommunikationsnetz und Beziehungsgeflecht, das einen Austausch von Gedanken und Objekten zwischen den einzelnen Regionen Europas während der Bronzezeit nicht nur ermöglichte, sondern – wie sich im Fundbild zeigt – auch forcierte. Dieses Kommunikationssystem wird man wohl mit einem „Etappenhandel“ in Verbindung bringen wollen, jedoch zeigt gerade das zuletzt behandelte Becken von Corcelettes, dass die Idee des sog. „Wanderhandwerkers“ in der Interpretation einiger dieser Funde nicht außen vor bleiben darf. Vor diesem Hintergrund erscheint mir auch der Fund des miniaturisierten Hörnerknaufschwertes von Velem St. Vid, das klar in den Norden weist, von nicht unerheblichem Interesse und ich plädiere dafür, es trotz seines zunächst zweifelhaften Fundcharakters in der Diskussion bronzezeitlicher Fernkontakte ebenso zu berücksichtigen, wie die hinter diesen verkleinerten Waffen stehenden geistigen Vorstellungen.

Biblioteca Institutului de Arheologie din Bucureşti păstrează desenul unui pumnal din metal, cu mâner cu ajur, descoperit undeva în Moldova (România), înainte de mijlocul anilor 1960. Pumnalul a fost desenat de Eckehardt Schubert sau Franz Schubert pentru proiectul Studien zu den Anfängen der Metallurgie. Compoziţia chimică a acestui artefact a fost publicată în volumul SAM (1968), în timp ce desenul pumnalului este încă nepublicat.

Acest pumnal de bronz nu se află în colecţia Institutului de Arheologie din Bucureşti, nici în colecţia Muzeului Naţional de Istorie din România şi nu există alte informaţii despre posibila sa locaţie; astfel că desenul care se află în biblioteca institutului nostru probabil că reprezintă singura sursă care ne oferă imaginea pumnalului.

Desenul arată un pumnal cu mâner cu ajur, cu un cap în formă de disc, o gardă cu capete  rulate, o lamă lată cu trei borduri mijlocii şi un vârf rotunjit. Piese similare au fost descoperite în zona dintre Prut şi Dniester şi în bazinul Lower Dnieper. Pumnalele au fost incluse în tipul N-48/50, de către E.N. Černych, sau în tipul Krasnyj Majak, de către V.A. Dergačev. Aceste artefacte  reprezentau simboluri ale statutului, arme de afişare.

Într-un articol care a apărut în anul 1953, M. Petrescu-Dîmboviţa a menţionat un pumnal estic de bronz cu mâner cu ajur, descoperit la Mogoşeşti (judeţul Iaşi), înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, şi păstrat într-o colecţie privată în Bucureşti, dar nu a fost niciodată publicată imaginea acelui pumnal. Autorul de faţă presupune, bazându-se în principal pe descrierea făcută de Petrescu-Dîmboviţa, faptul că pumnalul găsit la Mogoşeşti şi pumnalul desenat de către fraţii Schubert sunt, de fapt, unul şi acelaşi.

The library of the Institute of Archaeology in Bucharest preserves the drawing of a metal dagger with an openwork grip discovered somewhere in Moldavia (Romania), before the mid-1960s. The dagger was drawn by Eckehardt Schubert or Franz Schubert for the Studien zu den Anfängen der Metallurgie project. The chemical composition of this artefact was published in the SAM volume (1968), while the drawing of the dagger is still unpublished.

This particular bronze dagger does not exist in the collection of the Institute of Archaeology in Bucharest, nor in the collection of the National History Museum of Romania, and there is no further information about its possible location; so the drawing existing in the library of our institute probably represents the only source offering us the image of the dagger.

The drawing shows a dagger with an openwork grip, with a disc-shaped pommel, a guard with rolled ends, a wide blade with three midribs and a rounded tip. Similar pieces were found in the area between the Prut and the Dniester and in the Lower Dnieper basin. The daggers were attributed to the N-48/50 type by E.N. Černych or to the Krasnyj Majak type by V.A. Dergačev. These artefacts were status symbols, display weapons.

In an article that appeared in 1953, M. Petrescu-Dîmboviþa mentioned an eastern bronze dagger with an openwork grip discovered at Mogoşeşti (Iaşi county) before the second world war and kept in a private collection in Bucharest, but an image of that dagger was never published. The present author supposes based mainly upon the description made by Petrescu-Dîmboviţa that the dagger found at Mogoşeşti and the dagger drawn by the Schubert brothers are in fact the same.

Amplasamentul unui mormânt din perioada timpurie a Epocii Fierului, în cadrul sitului „Cetate” din Zimnicea, este clarificat în această analiză; mormântul conţine o fibulă de tip Glasinac (§ 1-2, fig. 1-3). În continuare, este dezbătută semnificaţia acestei înmormântări din perioada de locuire La Tène. În acelaşi timp, dovezile datării începuturilor acestui tip de existenţă din cea de-a doua jumătate a secolului al IV-lea î. Chr. sunt, de asemenea, prezentate (§ 5, fig. 5).

Existenţa, în aşezarea La Tène din Zimnicea, a mormintelor din perioada de mijloc a epocii Hallstatt, aruncă o urmă de îndoială peste diviziunea tradiţională a perimetrului acestor vestigii arheologice în două complexe, cu funcţii diferite: „Cetatea” – o aşezare preistorică, amplasată la marginea terasei Dunării, şi „Câmpia Mortului” sau „Câmpia Urnelor” – zonele de destinaţie funerală din jurul aşezării (fig. 6). Stabilirea unui trai intens deasupra contextelor de îngropare indică nu doar către un hiatus cronologic între perioada fibulei Glasinace şi perioada aşezării La Tène, dar şi către o ruptură în memoria culturală colectivă.

The location of an early Iron-Age grave, within the “Cetate” (“the Citadel”) site in Zimnicea is clarified in this analysis; the grave contains a Glasinac type fibula (§ 1-2, fig. 1-3). Further on, the significance of this burial under the La Tène-age living-levels is debated. In the same time, the arguments of dating the beginnings of this type of living in the second half of the 4th century BC are also presented (§ 5, fig. 5).

The existence, under the La Tène settlement in Zimnicea, of mid-Hallstatt-age burials, throws a shadow of doubt over the traditional division of this archeological vestiges perimeter into two piles, with distinct functions: “the Citadel” – a pre-historical settlement, placed at the border of the Danube’s terrace, and the “the Field of the Dead” or “the Urns’ Field” – funeral destination areas around the settlement (fig. 6). The establishment of an intense living above burial contexts points not only towards a chronological hiatus between the Glasinac fibula period and the period of the La Tène settlement, but also towards a break into the collective cultural memory.

În această lucrare, autorul analizează treisprezece artefacte de bronz din colecţiile vechi ale Muzeului Naţional de Antichităţi (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti). Este posibil ca opt dintre acestea să provină dintr-un tezaur, din păcate contextul descoperirii lor fiind necunoscut (un colier, un ac şi şase brăţări). Sunt menţionate şi patru seceri de bronz şi un celt, aspecte diferite precum tipologia, cronologia, distribuţia şi descoperiri tehnologice fiind luate în considerare. Compoziţia chimică a artefactelor a fost determinată prin măsurătorile de fluorescenţă de raze X cu un aparat portabil tip InnovX α Series cu anticatod Wolfram 30 kV şi 40 μA. Timpul de expunere a fost de 300”

Pentru denumirea acestei categorii de piese în literatura de specialitate s-au încetăţenit mai mulţi termeni, având la bază mai multe criterii de clasificare, ca de exemplu tipologia lor, contextul de descoperire şi/sau funcţionalitate. Opiniile diferite privind rolul şi importanţa acestor criterii au dus la inconsistenţa terminologiei, ce poate fi observată în lucrările scrise în limba germană şi engleză.

În articolul nostru am optat pentru termenul german Ösenring, urmând exemplul mai multor autori (ex. Butler 1978; Höppner et al. 2005; Niederschlag et al. 2003; Vandkilde 2005) şi considerându-l cel mai apropiat datorită caracterului neutru şi descriptive al acestuia.

Several different terms were used for naming this category of finds in the archaeological literature, as various criteria or combinations of criteria were taken into consideration, like, for example, the typology of the rings, their find context and/or their possible functions. Different opinions on the role and importance of such criteria led to a certain degree of inconsistency in the terminology, which can be noticed in the German, as well as in the English-written works on this subject.

For the present article we have decided to follow the example of other authors (e.g. Butler 1978; Höppner et al. 2005; Niederschlag et al. 2003; Vandkilde 2005), and use the German term Ösenring, considering it the most appropriate one, due to its neutral and descriptive character.

Această contribuţie îi este dedicată lui Tudor Soroceanu, fără al cărui cercetări privitoare la cultura Maros/Mureş/Moris din epoca bronzului, precum şi alte lucrări nu ar fi fost posibile. În anul 1975 a publicat primul său articol referitor la cultură, căruia i-au urmat altele precum şi o monografie. La mai mult de 30 de ani cercetarea încă apelează la aceste lucrări. Multe dintre concluziile sale sunt valabile, unele trebuind revizuite deoarece între timp avem la dispoziţia metode moderne pentru evaluarea asistată de calculator. Ţinând cont de faptul că cercetarea culturii Mureş este importantă pentru omagiat, am încercat să alcătuim o sinteză a unor contribuţii mai noi şi mai vechi.

Der vorliegende Beitrag ist Tudor Soroceanu gewidmet, ohne dessen Forschungen zur bronzezeitlichen Maros/Mureş/Moriš-Kultur dieser Artikel sowie einige andere Arbeiten nicht zustande gekommen wären. 1975 publizierte er seinen ersten Artikel zur Kultur, dem später noch andere sowie eine Monographie folgen sollten. Mehr als 30 Jahre danach greift die Forschung immer noch auf diese Arbeiten zurück. Vieles bleibt bestehen, einiges muss heute, nachdem immer modernere Methoden der computergestützten Auswertung zur Verfügung stehen, auch revidiert werden. Da dem Jubilar die Forschung zur Mureş-Kultur immer noch sehr am Herzen liegt, soll an dieser Stelle eine Synthese älterer und neuerer Ansätze versucht werden.

Die Ausgrabungen auf der spätneolithisch-frühkupferzeitlichen Tellsiedlung von Uivar-Gomila im Rahmen eines deutsch-rumänischen Kooperationsprojektes erbrachten beiläufig die bislang ergiebigste Fundstelle der Makó-Kosihy-Čaka-Kultur des rumänischen Banats. Es gelang nicht nur elf Siedlungsobjekte freizulegen, sondern auch eine kleine Nekropole – drei Urnen- und eine Brandschüttungsbestattung - zu lokalisieren. Die Spuren der Besiedlung beschränken sich bislang auf den Südwestteil des Tells, jedoch limitieren die verhältnismäßig geringen Ausgrabungsflächen und der hohe Grad der Erosion im Zentralbereich jegliche Aussagen zur Siedlungsstruktur. Weitaus bessere Erhaltungsbedingungen offenbarte der Fußbereich des Hügels, denn dort wurden die frühbronzezeitlichen Befunde unter einem Kolluvium vor der modernen Landwirtschaft geschützt.